Cat de des ne ajunge la urechi cuvantul anxietate? Cati dintre noi sau din jurul nostru nu au trait-o macar o data? Studiile spun ca tulburarile de anxietate alcatuiesc grupul cel mai frecvent intalnit in peisajul tulburarilor mintale afectand 14% din populatie.Tulburarile de anxietate pot lua diverse forme insa,cred eu, cea mai impresionanta este atacul de panica.
Ce este atacul de panica?
Atacul de panica este un acces intens de anxietate care se instaureaza brusc si aparent din senin luand forma unor simptome fizice alarmante: vertij , senzatii de greata sau epigastralgii, dispnee, tahipnee, transpiratii, tremur, tahicardie si apoi senzatia de moarte iminenta. Desi aceste simptome dureaza doar cateva minute intensitatea lor este covarsitoare producand multa suferinta celui care le traieste. Sau mai bine spus celui care este trait de aceste simptome pentru ca intr-adevar persoana se simte neputincioasa in a le controla, in a le stapani, intensitatea lor crescand din ce in ce mai mult pana cand teama devine paroxistica. Asociat acestor simptome, si ca urmare a lor, persoanele care sufera de atacuri de panica sunt adesea condamnate si la agorafobie (teama patologica de spatii largi, de locurile deschise) in sensul in care incep sa evite locurile din care se iese greu asa incat nu mai pot parasi locuinta neinsotiti sau nu mai calatoresc inafara orasului, construindu-si un perimetru in care sa se simta in siguranta. Mai mult decat atat, dezvolta o forma secundara de anxietate anticipatorie facandu-si griji permanent in legatura cu locul si momentul urmatorului atac.
Etiologie
Tulburarea de panica pare a nu avea determinanti specifici, atacurile apar din senin, persoana respectiva neputand numi un factor declansator psihic sau fizic. Cu toate dovezile existentei unor date ce implica factori neurofiziologici in tulburarea de panica, niciuna dintre aceste date nu explica totusi ce anume declanseaza un atac de panica. Din punct de vedere psihologic exista studii ce evidentiaza factori stresori ce preced un atac de panica. Acesti factori sunt legati de o anumita alterare a nivelului asteptarilor (in legatura cu slujba sau cu o relatie, etc. ). Pierderea sau ideea de pierdere (asociata cu figuri importante din viata persoanei respective) pare a fi motivul principal in aparitia unui atac de panica. Asa incat, daca situatiile de pierdere resimtite in prezent reamintesc experiente din copilarie in care relatia cu o persoana importanta sau cu un parinte era amenintata, avem mediul propice pentru aparitia unui atac de panica. Acest lucru nu inseamna insa ca toti cei ce resimt pierderea ,reala sau imaginara, dezvolta si atacuri de panica – aici intervine diversitatea psihica, faptul ca fiecare reactionam in functie de natura psihicului nostru, de interactiunile timpurii cu semnificantii din viata noastra.
Persoanele cu tulburare de panica vad atasamentul si separarea ca excluzandu-se reciproc. Acest lucru inseamna ca le este teama pe de o parte sa nu isi piarda libertatea daca se apropiepera mult insa nu vor sa piarda nici protectia departandu-se prea tare, fiindu-le deci destul de dificil sa moduleze aceste oscilatii. In consecinta zona de `confort` este aceea in care relatiile cu cei din jur se manifesta intr-un mod hipercontrolat.
Atacul de panica poate apare si in urma folosirii substantelor halucinogene ,a unor medicamente sau a cofeinei in exces. De asemenea este asociat si unor disfunctii tiroidiene sau afectiuni pulmonare (BPOC).
Tratament
Indicatia de tratament este data de frecventa, de severitatea atacurilor de panica, de frica anticipatorie, de prezenta sau absenta agorafobiei in tabloul clinic. Medicul psihiatru este cel care decide schema initiala de tratament medicamentos cat si tratamentul de intretinere sau tratamentul in cazul agravarii bolii, avand in vedere cele de mai sus . Medicamentele insa nu trateaza si frica de un posibil nou atac de panica, de asemenea nu pot trata cauzele ce duc la acest atac, cauze particulare fiecarei persoane. De aceea, desi medicatia in sine poate preveni atacul de panica, frica resimtita il poate provoca dinnou.
Psihoterapia este o alta metoda de tratament in cazul atacului de panica. Pe parcursul curei psihodinamice dificultatile de relationare ale pacientului se concentreaza in transfer in legatura cu terapeutul. Furia, separarea si independenta par a fi cele mai importante conflicte care apar in terapie. La o examinare mai atenta descoperim si mecanismele de aparare implicate in cura analitica –ex. anularea retroactiva si formatiunea reactionala ajuta pacientul sa isi nege unele sentimente negative cum este mania. Terapeutul are datoria de a ajuta pacientul sa constrientizeze anxietatea sa inteleaga nevoia de a se apara de ea si sa faca legaturi intre evenimentele si temerile din trecut si cele din prezent. Pacientul trebuie ajutat sa inteleaga ca un atac de panica este doar o reprezentare a propriei minti si nu realitatea unei catastrofe.
Ce puteti face in cazul atacurilor de panica
- Informati-va in legatura cu atacul de panica pentru a afla ce se intampla cu corpul si mintea dumneavoastra in timpul unui atac si pentru a putea intelege simptomele.
- atacul de panica poate apare oriunde si primul lucru pe care il puteti face este sa gasiti un loc unde sa va puteti aseza si unde sa incercati sa va calmati. Daca este cineva langa dumneavoastra care sa va sprijine si sa va insoteasca pe parcursul crizei este cu atat mai bine.
- Respiratia este un factor important in timpul unei crize- respirati adanc si rar concentrandu-va pe acest lucru. Hiperventilatia provoaca ameteli si contribuie la starea de agitatie in care déjà sunteti.
- Metoda numaratului va poate fi utila – incepeti sa numarati rar si cu voce tare, concentrandu-va pe fiecare cifra pana respiratia revine la un ritm normal.
- Daca simptomele nu se amelioreaza in 15-20 de minute apelati la ajutor de specialitate.
- Nu in ultimul rand psihoterapia va poate ajuta sa descoperiti sentimentele negative care declanseaza aceste atacuri de panica si va poate ajuta sa le depasiti contribuind la o viata mai libera de anxietate si implicit mai sanatoasa.