Schimbarea prin terapie

Publicat pe 20 iulie 2018 cu 0 Comentarii

Exista trei aspecte cu implicatii profunde in psihoterapie:
1. Relatiile de atasament co-create reprezinta contextul cheie al dezvoltarii. Asa cum relatia de atasament initiala ii permitea copilului sa se dezvolte, noua relatie cu terapeutul ii permite pacientului sa se schimbe in sensul ca ii asigura o baza de siguranta in care sa simta ce nu ar trebui sa simta si sa cunoasca ce nu i-a fost accesibil pana in acel moment. Aceasta noua relatie are potentialul de a genera tipare noi de reglare afectiva si noi tipare de atasament.
2. Experienta preverbala formeaza sinele aflat in dezvoltare. Terapeutul trebuie sa se conecteze la exprimarile nonverbale ale pacientului pentru care acesta inca nu are cuvinte. Exista experiente disociate pe care pacientul nu poate sau nu vrea sa le verbalizeze iar, pentru toate acestea, terapeutul trebuie sa gaseasca cai de accesare si in cele din urma de integrare. Cu alte cuvinte ceea ce inainte era prea dureros/rusinos/urat pentru a fi constientizat, acum este numit, impartasit, reinterpretat si acceptat fara a mai fi potential vatamator.
3. Atitudinea sinelui fata de experienta- reprezentarea si reflectia. Pozitia reflexiva, asociata cu atasamentul securizant, se bazeaza pe capacitatea de a recunoaste doar natura reprezentationala a propriilor credinte si sentmente. Astfel ne putem retrage din realitatea imediata a experientei si putem raspunde din starea mentala care sta la baza acesteia. Acest lucru inseamna ca putem mentaliza. Aceasta pozitie reflexiva este total diferita in cazul atasamentului nesigur- pacientii, in acest caz, tind sa minimalizeze, sa nege sau sa se lase coplesiti de propria experienta. Acest lucru inseamna ca nu pot mentaliza. Lipsa mentalizarii, a imposibilitatii de a ne interpreta propria experienta ne determina sa ramanem prinsi, sa nu putem gandi si gasi solutii pentru a iesi din impas.
Relatiile de atasament din copilarie ajuta la dezvoltarea acelei prezente interne linistitoare, oferindu-ne experienta de a fi intelesi si apreciati, experienta ce poate fi ulterior internalizata. Psihoterapia vine sa completeze sau sa repare acolo unde exista limite impuse de trecutul nostru. Daca relatiile noastre timpurii au fost problematice, relatia cu terapeutul ne poate oferi alta sansa de a simti si reflecta avand libertatea care rezulta dintr-un atasament securizant.

Psihanaliza

Publicat pe 8 iunie 2018 cu 0 Comentarii

Despre manifestarile inconstientului

Publicat pe 25 martie 2018 cu 0 Comentarii
 inconstientul    Unul dintre principiile definitorii ale psihanalizei este modelul conceptual al psihicului adica prima topica freudiana- constient, preconstient, inconstient. Freud a recunoscut doua tipuri de continut psihic inconstient- 1) preconstientul, care poate fi transformat usor in material constient prin simpla comutare a atentiei si – 2) inconstientul propriuzis, care este cenzurat fiind inacceptabil si in consecinta refulat, neputand fi adus usor in planul constient.
Freud a demonstrat existenta inconstientului prin cele doua dovezi clinice majore – visele si actele ratate. Analiza viselor arata ca o dorinta din copilarie, inconstienta, este de obicei motivatia care da forta viselor. Travaliul visului deghizeaza dorinta asa incat este necesara analiza pentru a discerne adevarata natura a dorintei. Actele ratate sunt fenomene ca erorile de vorbire, actiuni accidentale, uitarea sau substituirea numelor sau cuvintelor, adica tot ce implica dezvaluirea involuntara a dorintelor sau sentimentelor noastre inconstiente. Visele si actele ratate sunt comunicari simbolice care transmit mesaje din trecutul uitat.
         O alta cale prin care inconstientul se manifesta este comportamentul nonverbal. Anumite moduri de relationare cu celalat, stabilite in copilarie, sunt internalizate si devin mai apoi modele de relationare aplicate automat si inconstient in relatie cu cei din jur. Aceste forme de relationare sunt strans legate de memoria procedurala care se afla in afara ariei memoriei narative, verbale, constiente.
          Pentru a intelege, diferentiem memoria explicita, care este constienta, de cea implicita, care este inconstienta. Memoria explicita poate fi generica, referindu-se la cunoasterea faptelor sau ideilor, sau episodica, referindu-se la memoria incidentelor autobiografice specifice. Memoria implicita se refera la un comportament observabil de care persoana nu este constienta. Un tip de memorie implicita este cea procedurala, care cuprinde cunostinte legate de abilitati (cum ar fi cantatul la pian). De asemenea, relatiile noastre interne de obiect (adica modalitatea in care ne raportam la altii) pot fi memorii procedurale. Subtextul nonverbal aproape intotdeauna poate exprima intelesuri semnificative, ne poate duce la ceea ce este aflat in tacere, atat in experienta pacientului cat si in interactiunile cocreate. De aceea, in cabinet, in timp ce ascultam cuvintele pacientului si ii raspundem cu propriile noastre cuvinte, trebuie sa fim atenti la curentii emotionali si relationali care dau forma schimbului verbal. Ceea ce noi ‘stim’ dar la care nu ne gandim ( sau nu putem sa ne gandim) este ceva despre care nu putem sa vorbim. Aceasta experienta nearticulata este adesea locul unde gasim cea mai puternica parghie pentru schimbarea terapeutica. Directia dialogului verbal este in mare masura determinata de curentii emotionali si relationali din interactiunea terapeutica, acestia modeland experienta pacientului si a terapeutului la fel cum experienta bebelusului si a persoanei care il ingrijeste este data de calitatea comunicarii lor nonverbale. Se pare ca exista o corespondenta mare intre comportamentele nonverbale care marcheaza interactiunile din copilaria mica si cele pe care le observam in interactiunile adultilor. Calitatea acestor interactiuni este cea care deteremina in mare parte impactul relatiilor de atasament asupra dezvoltarii sinelui atat in copilarie cat si in psihoterapie.

Frica de spatii inchise – claustrofobia.

Publicat pe 13 ianuarie 2018 cu 0 Comentarii

Despre natura procesului psihanalitic

Publicat pe 3 decembrie 2017 cu 0 Comentarii

descărcare                       Daca ne oprim asupra naturii procesului psihanalitic trebuie sa luam in considerare doua aspecte opuse si aparent ireconciliabile. Primul ar fi cel in care procesul psihanalitic se naste spontan din situatia analitica in care se afla pacientul si terapeutul. Celalalt aspect descrie procesul ca un artificiu nascut din conditiile riguroase in care se desfasoara analiza si la care pacientul trebuie sa se adapteze. Descrise in acest fel, ambele pozitii par extreme si exagerate. Cand se sustine ca procesul analitic este natural, orice tip de artificiu este negat si se considera ca transferul este un proces spontan (ca noi toti avem o tendinta naturala de a repeta in prezent vechile modele ale trecutului nostru infantil). Este ignorat in acest fel faptul ca orice proces in care intervine mana omului nu este natural. Pe de alta parte, cand se sustine ca procesul analitic este un produs artificial se pleaca de la ideea ca relatia, pe care cadrul analitic o impune terapeutului si pacientului, este excesiv de rigida si ca ii lipseste spontaneitatea, adica procesul analitic isi croieste drum de–a lungul unor cai atat de putin strabatute incat are clar o marca de artificial. Totusi, daca relatia/situatia celor doi in cabinet si-ar urma cursul natural, daca trecutul s-ar repeta fara schimbari, nu ar mai exista nici un proces pe care sa-l putem numi terapeutic. Putem spune, dintr-o pozitie mai putin extrema, ca unii autori sustin ca procesul analitic este NATURAL prin aceea ca el cauta sa puna in miscare cresterea mentala oprita de boala si toata treaba noastra consta in a indeparta obstacolele. Alti autori sustin ca procesul analitic este prin definitie CREATIV si ca analistul participa activ, conduce pe cai noi, deschide drum. Argumentele sunt multe pentru fiecare dintre cele doua pozitii in care ne putem situa la un moment dat. Si, ca in orice tema controversata, ne putem intoarce catre scrierile lui Freud care spunea ca “transferul creeaza o zona intermediara intre boala si viata in care trecerea de la una la cealata devine posibila.“ Toti analistii admit ca analiza este un proces de crestere si totodata o experienta creativa asa incat cred ca esenta procesului psihanalitic consta in indepartarea obstacolelor astfel incat pacientul sa poata merge pe drumul lui. Acest lucru nu inseamna insa ca terapeutul nu este creativ in munca lui, ba dimpotriva, el trebuie sa aiba capacitatea de a-i oferi pacientului instrumentele necesare pentru ca el sa se orienteze singur si sa devina el insusi. Analistul este creativ mai mult prin ceea ce descopera decat prin ceea ce creeaza. Dupa cum spune Loewald, a da nevrozei de transfer un nou sens nu inseamna a inventa un nou sens, cum nici simpla dezvaluirie a unui sens arhaic nu este suficienta pentru pacient. Si atunci, sensul este creeat prin interactiunea dintre pacient si analist, cu noi tensiuni aflate in dinamica care genereaza noi motivatii autonome si sanatoase. Procesul analitic insa, inainte de a creea, trebuie sa recupereze semnificatiile pierdute. (dupa Fundamentele tehnicii psihanalitice H.E)

Why is being scared so fun?

Publicat pe 7 octombrie 2017 cu 0 Comentarii

In cautarea sinelui

Publicat pe 1 august 2017 cu 0 Comentarii

Momentele de intalnire

Publicat pe 17 iulie 2017 cu 0 Comentarii

Pentru a se produce o schimare prin psihanaliza trebuie sa se petreaca ceva mai mult decat pura interpretare in sensul de a face inconstientul constient. In psihoterapia dinamica sunt construite si reorganizate cel putin doua tipuri de reprezentari – una explicita si alta implicita. Cunoasterea explicita este reprezentata simbolic (prin imagini sau cuvinte) dand sens  continutului interpretarilor ce modifica intelegerea pacientului asupra organizarii sale psihice. Cunoasterea implicita opereaza atat in afara atentiei focalizate cat si in afara experientei verbale. Ea se refera la a lua cunostinta despre interactiunea dintre corpul nostru si lumea exterioara dar si la a lua cunostinta despre relatiile intersubiective in care suntem implicati. Atunci cand are loc o schimbare in mediul intersubiectiv ea este produsa de un moment de intalnire intre cei doi participanti. Schimbarea este resimtita, si in consecinta mediul este modificat si actioneaza ca un context efectiv nou in care se vor contura actiunile psihice viitoare, cele trecute suferind un proces de reorganizare. Astfel relatia, in calitate de cunoastere implicita, este modificata. O trasatura majora a modificarii in cunoasterea relationala implicita este aceea ca ea este resimtita ca o schimbare calitativa brusca. Pentru achizitia optima a unor noi capacitati este necesara existenta unui mediu intersubiectiv interactiv in care sa se poata produce o reglare activa si reciproca a starilor proprii si ale altora.  La inceput starile ce necestita reglare sunt foamea, somnul, nivelul de excitare psihica, contactul social. Apoi devine necesara reglarea nivelului de bucurie, a nevoii de atasament si de atribuire de sensuri, iar spre maturitate reglarea devine necesara pentru aproape orice forma de organizare de stare. Aceasta reglare insa nu implica simetrie, fiecare dintre participanti isi aduce istoria sa in masura in care si-a format scheme adaptative proprii. Revenind la momentul de intalnire, el are un grad inalt de specificitate si, cum spuneam, fiecare partener contribuie activ cu ceva unic din el insusi la construirea lui. In acel moment cei doi se intalnesc dincolo de rolurile lor terapeutice obisnuite la fel cum si actiunile care construiesc momentul de intalnire nu sunt tehnice, de rutina. Schimbarea se petrece deci in relatia implicita, la momentele de intalnire, prin modificarea modalitatilor de a fi impreuna cu cineva si nu prin crectarea esuarilor empatice din trecut. Crearea a ceva nou in relatie modifica mediul intersubiectiv. Am putea spune ca experienta dureroasa trecuta este pusa intr-un nou context in prezent si se poate opera asupra ei din interiorul unei atitudini mentale diferite, fapt ce duce la experiente si comportamente noi.

Freud

Publicat pe 27 iunie 2017 cu 0 Comentarii

 

Jung

Publicat pe 8 iunie 2017 cu 0 Comentarii