Frica de spatii inchise – claustrofobia.

Publicat pe 13 ianuarie 2018 cu 0 Comentarii

Despre natura procesului psihanalitic

Publicat pe 3 decembrie 2017 cu 0 Comentarii

descărcare                       Daca ne oprim asupra naturii procesului psihanalitic trebuie sa luam in considerare doua aspecte opuse si aparent ireconciliabile. Primul ar fi cel in care procesul psihanalitic se naste spontan din situatia analitica in care se afla pacientul si terapeutul. Celalalt aspect descrie procesul ca un artificiu nascut din conditiile riguroase in care se desfasoara analiza si la care pacientul trebuie sa se adapteze. Descrise in acest fel, ambele pozitii par extreme si exagerate. Cand se sustine ca procesul analitic este natural, orice tip de artificiu este negat si se considera ca transferul este un proces spontan (ca noi toti avem o tendinta naturala de a repeta in prezent vechile modele ale trecutului nostru infantil). Este ignorat in acest fel faptul ca orice proces in care intervine mana omului nu este natural. Pe de alta parte, cand se sustine ca procesul analitic este un produs artificial se pleaca de la ideea ca relatia, pe care cadrul analitic o impune terapeutului si pacientului, este excesiv de rigida si ca ii lipseste spontaneitatea, adica procesul analitic isi croieste drum de–a lungul unor cai atat de putin strabatute incat are clar o marca de artificial. Totusi, daca relatia/situatia celor doi in cabinet si-ar urma cursul natural, daca trecutul s-ar repeta fara schimbari, nu ar mai exista nici un proces pe care sa-l putem numi terapeutic. Putem spune, dintr-o pozitie mai putin extrema, ca unii autori sustin ca procesul analitic este NATURAL prin aceea ca el cauta sa puna in miscare cresterea mentala oprita de boala si toata treaba noastra consta in a indeparta obstacolele. Alti autori sustin ca procesul analitic este prin definitie CREATIV si ca analistul participa activ, conduce pe cai noi, deschide drum. Argumentele sunt multe pentru fiecare dintre cele doua pozitii in care ne putem situa la un moment dat. Si, ca in orice tema controversata, ne putem intoarce catre scrierile lui Freud care spunea ca “transferul creeaza o zona intermediara intre boala si viata in care trecerea de la una la cealata devine posibila.“ Toti analistii admit ca analiza este un proces de crestere si totodata o experienta creativa asa incat cred ca esenta procesului psihanalitic consta in indepartarea obstacolelor astfel incat pacientul sa poata merge pe drumul lui. Acest lucru nu inseamna insa ca terapeutul nu este creativ in munca lui, ba dimpotriva, el trebuie sa aiba capacitatea de a-i oferi pacientului instrumentele necesare pentru ca el sa se orienteze singur si sa devina el insusi. Analistul este creativ mai mult prin ceea ce descopera decat prin ceea ce creeaza. Dupa cum spune Loewald, a da nevrozei de transfer un nou sens nu inseamna a inventa un nou sens, cum nici simpla dezvaluirie a unui sens arhaic nu este suficienta pentru pacient. Si atunci, sensul este creeat prin interactiunea dintre pacient si analist, cu noi tensiuni aflate in dinamica care genereaza noi motivatii autonome si sanatoase. Procesul analitic insa, inainte de a creea, trebuie sa recupereze semnificatiile pierdute. (dupa Fundamentele tehnicii psihanalitice H.E)

Why is being scared so fun?

Publicat pe 7 octombrie 2017 cu 0 Comentarii

In cautarea sinelui

Publicat pe 1 august 2017 cu 0 Comentarii

Momentele de intalnire

Publicat pe 17 iulie 2017 cu 0 Comentarii

Pentru a se produce o schimare prin psihanaliza trebuie sa se petreaca ceva mai mult decat pura interpretare in sensul de a face inconstientul constient. In psihoterapia dinamica sunt construite si reorganizate cel putin doua tipuri de reprezentari – una explicita si alta implicita. Cunoasterea explicita este reprezentata simbolic (prin imagini sau cuvinte) dand sens  continutului interpretarilor ce modifica intelegerea pacientului asupra organizarii sale psihice. Cunoasterea implicita opereaza atat in afara atentiei focalizate cat si in afara experientei verbale. Ea se refera la a lua cunostinta despre interactiunea dintre corpul nostru si lumea exterioara dar si la a lua cunostinta despre relatiile intersubiective in care suntem implicati. Atunci cand are loc o schimbare in mediul intersubiectiv ea este produsa de un moment de intalnire intre cei doi participanti. Schimbarea este resimtita, si in consecinta mediul este modificat si actioneaza ca un context efectiv nou in care se vor contura actiunile psihice viitoare, cele trecute suferind un proces de reorganizare. Astfel relatia, in calitate de cunoastere implicita, este modificata. O trasatura majora a modificarii in cunoasterea relationala implicita este aceea ca ea este resimtita ca o schimbare calitativa brusca. Pentru achizitia optima a unor noi capacitati este necesara existenta unui mediu intersubiectiv interactiv in care sa se poata produce o reglare activa si reciproca a starilor proprii si ale altora.  La inceput starile ce necestita reglare sunt foamea, somnul, nivelul de excitare psihica, contactul social. Apoi devine necesara reglarea nivelului de bucurie, a nevoii de atasament si de atribuire de sensuri, iar spre maturitate reglarea devine necesara pentru aproape orice forma de organizare de stare. Aceasta reglare insa nu implica simetrie, fiecare dintre participanti isi aduce istoria sa in masura in care si-a format scheme adaptative proprii. Revenind la momentul de intalnire, el are un grad inalt de specificitate si, cum spuneam, fiecare partener contribuie activ cu ceva unic din el insusi la construirea lui. In acel moment cei doi se intalnesc dincolo de rolurile lor terapeutice obisnuite la fel cum si actiunile care construiesc momentul de intalnire nu sunt tehnice, de rutina. Schimbarea se petrece deci in relatia implicita, la momentele de intalnire, prin modificarea modalitatilor de a fi impreuna cu cineva si nu prin crectarea esuarilor empatice din trecut. Crearea a ceva nou in relatie modifica mediul intersubiectiv. Am putea spune ca experienta dureroasa trecuta este pusa intr-un nou context in prezent si se poate opera asupra ei din interiorul unei atitudini mentale diferite, fapt ce duce la experiente si comportamente noi.

Freud

Publicat pe 27 iunie 2017 cu 0 Comentarii

 

Jung

Publicat pe 8 iunie 2017 cu 0 Comentarii

Indicatori ai finalului de analiza

Publicat pe 17 mai 2017 cu 0 Comentarii

 

            Unul dintre aspectele importante in decursul procesului terapeutic este cum diagnosticam finalul de analiza. Freud spunea ca scopul terapeutic al psihanalizei este acela de a face inconstientul constient: “acolo unde a fost Sinele va trebui sa stea Eul” in sensul evolutiei de la procesele primare la cele secundare. Ferenczi spunea ca pacientul trebuie sa abandoneze fanteziile si minciuna in favoarea realitatii. Lacan sustine trecerea de la ordinul imaginar la cel simbolic iar Klein pretindea ca o analiza se incheie atunci cand angoasa paranoida si depresiva a primului an de viata a fost elaborata. Avand toate acestea in vedere, cautam totusi indicii clinice concrete, care apar spontan, si care ne indica faptul ca pacientul este pregatit sa se desprinda de analist.
            Un prim indiciu ar fi acela ca SIMPTOMELE cu care pacientul a venit s-au modificat. Daca acest indiciu lipseste nu are rost sa ne  gandim la ceilalti factori. Nu pretindem pe de alta parte ca simptomele sa fie complet eradicate, pentru ca intr-o situatie de urgenta a angoasei simptomul poate reaparea. Ceea ce tinteste analiza este sa modifice prezenta continua a simptomelor si sa reduca incapacitarea si suferinta pe care acestea le presupun.
           Un alt indiciu este NORMALIZAREA vietii sexuale si anume atingerea primatului genitalitatii. Acest lucru presupune ca pacientul sa se poata bucura de viata sa sexuala iar fanteziile si visele care o insotesc sa dezvaluie o dorinta liber exprimata, intotdeauna preocupandu-se si de placerea celuilalt.
           RELATIILE FAMILIALE trebuie sa fie si ele modificate fata de momentul inceperii analizei si acesta este un indiciu care, ca si precedentul, valoreaza mai mult daca rezulta din materialul analitic decat daca este afirmat in mod direct de catre pacient. Indicatorii sunt valizi in special atunci cand nu sunt declarati si cand afirmatiile nu sunt facute pentru a obtine aprobare. De multe ori pacientul declara relatii conflictuale cu unul sau mai multi membrii ai familiei, relatii care, odata ce intervine intelegerea si acceptarea propriilor actiuni si ale celorlalti, se pot imbunatati considerabil.
           Si in ceea ce priveste RELATIILE SOCIALE datele indirecte sunt mai interesante. Daca o persoana are un nivel de conflictualitate greu de gestionat fata de mediul sau social inseamna ca inca nu a ajuns la nivelul la care sa poata gasi solutii de rezolvare a acelor conflicte sau ca inca nu poate gasi un alt mediu mai putin conflictual. Uneori, ca rezultat al analizei, ne putem pierde prietenii sau putem castiga altii care sunt mai in armonie cu schimbarile noastre interne. La final de analiza pacientul trebuie sa fie confortabil in mediul sau social sau cel putin sa poata gestiona cu mult mai putina anxietate diversele conflicte.
           DIMINUAREA ANXIETATII si a vinovatiei sunt indicatori importanti iar scopul,evident, nu este ca acestea sa fie complet absente ci sa poata fi constientizate si gestionate. Este bine sa fim anxiosi ca semnal de alarma asupra unui pericol, este rau insa sa negam, sa proiectam si sa punem angoasa in act. Acelasi lucru este valabil si pentru sentimentele de vinovatie daca ne permit sa ne observam greselile si sa ne amelioram atitudinea fata de ceilalti.
           INDICATORII LINGVISTICI SI COMPONENTA MUZICALA A LIMBAJULUI sunt alte doua situatii de observat spre finalul analizei. Liberman spune ca o achizitie fundamentala a tratamentului psihanalitic este o anumita plasticitate a Eului- un Eu capabil sa incorporeze calitati sau functii care ii lipseau si sa le atenueze pe cele pe care le are in exces. Schimbarile produse in analiza transpar in comportamentul verbal al pacientului. In acelasi fel, referintele la intonatia si ritmul discursului pot semnala schimbari semnificative. Ne putem da seama de o serie de emotii care exprima posibilitati noi de sublimare ale pacientului si de intelegere adecvata a emotiilor analistului (ale celuilalt).
           Evident pot exista si alti indicatori dupa care ne putem ghida, in functie de pacient, de terpaeut si de lucrul lor impreuna. Ideea este ca acesti indicatori sunt valizi si utili daca sunt corect evaluati. Unul singur nu este niciodata suficient insa daca apar mai multi avem certitudinea ca suntem pe drumul cel bun.

Psiholog Ploiesti

Publicat pe 12 mai 2017 cu 0 Comentarii

Legea Rezonantei

 

Indrumar pentru Mesia

Publicat pe 25 aprilie 2017 cu 0 Comentarii

Tu insuti creezi aparentele dimprejur. Primesti intocmai ce ti se cuvine. Cine sa primeasca laudele, cine vina daca nu chiar tu? Cine sa poata schimba totul daca nu chiar tu? Singura datorie pe care o ai este sa-ti fii loial tie insuti. Nu existi pentru a impresiona lumea, existi pentru a fi fericit. Afla-ti punctul forte si vei deveni un centru de forta care pune in miscare timpul tau. Tu esti cel care alegi, destinul tau este in mainile tale. Asa incat, cand traiesti cu maxima intensitate nu mai conteaza deznodamantul jocului, orice s-ar intampla este bine.