Cineva l-a intrebat pe Dalai Lama daca exista vreun lucru in viata sa de care se simte rusinat sau pe care il regreta. Dalai Lama ii povesteste cum un calugar mai batran a venit sa il vada intr-o zi si l-a intrebat despre o anumita practica budista avansata. Dalai Lama i-a raspuns fara sa se gandeasca prea mult ca practica este dificla si mai degraba rezervata tinerilor ,in mod traditional incepandu-se in adolescenta. Mai tarziu a aflat ca batranul calugar s-a sinucis ca sa renasca intr-un trup mai tanar si astfel sa poata incepe practica cum trebuie. Interlocutorul lui Dalai Lama a fost socat si l-a intrebat pe acesta cum a reusit sa se impace cu acest regret sau chiar sa scape de el. ‘ Nu am scapat de el, inca il mai am’ i-a raspuns Dalai Lama, ‘desi sentimentul de regret il am inca, nu este asociat cu un sentiment de apasare sau cu faptul de a ma trage innapoi’.
De multe ori avem aceasta convingere gresita conform careia fie simtim regret, fie scapam de el. Se pare ca este posibil sa pastram tristetea vietii in inima fara sa uitam insa frumusetea lumii. Vine o vreme cand ne lasam inimile strapunse de suferinta proprie sau a celorlalti, de regrete, de tristete, insa putem face toate astea fara a le lasa sa ne traga in jos. Dalai Lama spune ca a fi tras in jos de suferinte sau tinut pe loc de ele nu ar folosi nimanui, asa ca invata din propriile greseli si inainteaza facand tot ce poti pentru a-i ajuta pe ceilalti.
(Eliberarea de obiceiuri invechite si frica, P.C)
