Uneori flacara noastra se stinge si… ramanem pe intuneric.
Cel caruia nu ii e frica de intuneric gaseste in asta ocazia de a-si odihni mintea si sufletul, stiind ca atunci cand va dori va deschide ochii si se va face lumina.
Altul va crede cu tarie ca mai sunt si altii cu el ii va vedea, le va vorbi, va fi bucuros ca nu e singur dupa care zarva din jur ar fi ata de mare incat se va retrage intr-un colt si va uita ca e acolo.
Altul, trezit in intuneric, se va simti atat de trist,de singur si fara sens, incat se va gandi ca socializarea ar fi un bun antidot. Va rade, va canta, se va simti euforic pentru ca, in final sa realizeze ca face toate astea tot…singur.
Altul, odata ramas in intuneric, s-ar speria atat de tare fara sa stie de ce incat ar avea impresia ca intunericul il strange, ca se sufoca, ca moare…S-ar trezi mai tarziu amortit…dar viu.
Altul poate s-ar gandi ca daca face ordine si reorganizeaza intunericul ar avea mai mult control si s-ar simti mai usurat. L-am gasi peste ani de zile implicat neobosit in aceeasi organizare a intunericului …pe intuneric.
Altul s-ar privi ca prin vis pe sine insusi cum se zbate sa gaseasca o fereastra, o raza de lumina.
Altul s-ar trezi fata in fata cu propriul eu si, nestiind ce sa faca cu el, ar pastra distanta. E bine asa, nu e singur in intuneric- sunt doi.
Altul s-ar gandi ca daca incorporeaza intunericul evident va gasi lumina sau cel putin isi va imagina ca o gasete.
Altul probabil isi va imagina ca nu are ce cauta acolo, ca cineva este vinovat pentru intunericul care-l inconjoara si isi va ocupa timpul si mintea construind dovezi care sa-l ajute sa iasa la lumina.
Altul ar gasi intunericul in care se afla mult prea greu de suportat, ar simti ca este un semn de abandon si ar face tot ce poate sa trezeasca interesul celor de dincolo de intuneric.
Altul probabil ar cadea prada disperarii pentru ca, in intunericul si in singuratatea lui, nu ar avea prin ochii cui sa traiasca.
Bunele maniere dispar in intuneric. Bunele intentii la fel. Simturile noastre, asa cum ne folosim de ele zi de zi nu ne ajuta mai deloc. Ramanem fara ceilalti, ramanem cu cele mai mari temeri si cu gandurile de negandit. Cu toate acestea, de multe ori, numai intunericul ne invata sa pretuim lumina.
