Schimbarea prin terapie

Exista trei aspecte cu implicatii profunde in psihoterapie:
1. Relatiile de atasament co-create reprezinta contextul cheie al dezvoltarii. Asa cum relatia de atasament initiala ii permitea copilului sa se dezvolte, noua relatie cu terapeutul ii permite pacientului sa se schimbe in sensul ca ii asigura o baza de siguranta in care sa simta ce nu ar trebui sa simta si sa cunoasca ce nu i-a fost accesibil pana in acel moment. Aceasta noua relatie are potentialul de a genera tipare noi de reglare afectiva si noi tipare de atasament.
2. Experienta preverbala formeaza sinele aflat in dezvoltare. Terapeutul trebuie sa se conecteze la exprimarile nonverbale ale pacientului pentru care acesta inca nu are cuvinte. Exista experiente disociate pe care pacientul nu poate sau nu vrea sa le verbalizeze iar, pentru toate acestea, terapeutul trebuie sa gaseasca cai de accesare si in cele din urma de integrare. Cu alte cuvinte ceea ce inainte era prea dureros/rusinos/urat pentru a fi constientizat, acum este numit, impartasit, reinterpretat si acceptat fara a mai fi potential vatamator.
3. Atitudinea sinelui fata de experienta- reprezentarea si reflectia. Pozitia reflexiva, asociata cu atasamentul securizant, se bazeaza pe capacitatea de a recunoaste doar natura reprezentationala a propriilor credinte si sentmente. Astfel ne putem retrage din realitatea imediata a experientei si putem raspunde din starea mentala care sta la baza acesteia. Acest lucru inseamna ca putem mentaliza. Aceasta pozitie reflexiva este total diferita in cazul atasamentului nesigur- pacientii, in acest caz, tind sa minimalizeze, sa nege sau sa se lase coplesiti de propria experienta. Acest lucru inseamna ca nu pot mentaliza. Lipsa mentalizarii, a imposibilitatii de a ne interpreta propria experienta ne determina sa ramanem prinsi, sa nu putem gandi si gasi solutii pentru a iesi din impas.
Relatiile de atasament din copilarie ajuta la dezvoltarea acelei prezente interne linistitoare, oferindu-ne experienta de a fi intelesi si apreciati, experienta ce poate fi ulterior internalizata. Psihoterapia vine sa completeze sau sa repare acolo unde exista limite impuse de trecutul nostru. Daca relatiile noastre timpurii au fost problematice, relatia cu terapeutul ne poate oferi alta sansa de a simti si reflecta avand libertatea care rezulta dintr-un atasament securizant.