Mecanisme de aparare- umorul

Apararea constituie ansamblul operariilor a caror finalitate este sa reduca sau sa suprime orice schimbare susceptibila de a pune in pericol integritatea si constanta psihica a individului. Umorul cruta persoana aflata in dificultate de afectele dureroase pe care o anumita situatie le antreneaza, si ii permite, gratie glumei, sa evite exprimarea acestor afecte. Privit ca aparare umorul evita consumul de sentimente, surade printre lacrimi, se naste din inabusirea unei emotii. Reusind sa se amuze pe seama unor situatii dureroase, subiectul evita dezvoltarea suferintei. In Cuvantul de duh si relatia sa cu inconstientul Freud expune cateva exemple: doi condamnati la moarte, in ciuda situatiei lor disperate, utilizeaza umorul. Primul, mergand la spanzuratoare intr-o zi de luni spune: ” Iata ca saptamana incepe bine”. Al doilea, aflat in aceeasi situatie cere un fular ca sa nu raceasca. Freud insusi scria, dupa una din cele 33 de operatii de cancer, referindu-se la un os care ameninta sa i se desprinda din maxilar: ” astept ca un caine flamand un os ce mi-a fost promis, numai ca are sa fie unul de-al meu”. Umorul privit ca aparare (aplicat propriei persoane) ne elibereaza de o apasare existentiala, umorul depaseste si domina neplacerea fiind una din dintre cele mai adaptate functionari defensive.