Complexul Oedip sau cand o sa fiu mare o sa ma marit cu mama

Tragedia antica scrisa in versuri de Sofocle ,OEdip rege, care pentru multi este Tragedia Destinului, aduce in primul rand in prim- plan drama interioara a lui Oedip, puternicul conducator, rege al Tebei devenit ucigas impotriva dorintei lui, printr-un complex de imprejurari menite a-l duce la pieire. Nu se stie in ce an a scris Sofocle aceasta opera insa ii este atribuita in jurul anilor 429-426 i. Hr .Opera incepe prin a dezvalui cum cetatenii orasului sunt nefericiti, sunt bolnavi, nu se mai nasc copii , acestea fiind indicii ca zeii nu sunt multumiti. Oedip il trimite pe Creon, cumnatul sau, la Oracolul din Delphi, la profetul Phoibos. Raspunsul oracolului este ca trebuie omorat sau alungat ucigasul lui Laios, regele de dinaintea domnirii lui Oedip pentru ca in cetate sa se reinstaleze linistea. Cu scopul de a afla cine l-a omorât pe Laios, Oedip cere să fie întrebat Tiresias, un bătrân profet orb. Tiresias raspunde ca Oedip este ucigașul lui Laios. Crezând că Tiresias și Creon au complotat împotriva lui, Oedip ii dusmaneste. Sotia sa Iocasta, alaturi de care are patru copii, il linisteste spunandu-i ca regelui Laios i s-a prezis ca va fi ucis de propriul fiu, pe care l-au dat spre adoptie in alt tinut pentru a evita aceasta tragedie. In acel moment Oedip si-a amintit motivul pentru care a venit in Teba, acela de a se indeparta de familia sa ca sa nu-si omoare tatal asa cum i-a fost prezis la nastere. In drumul sau spre Teba, la o rascruce, pe atunci tanarul Oedip a avut un conflict cu un grup de talhari, astfel ucigandu-si tatal, deghizat sa nu fie recunoscut ca rege. In urma acestei revelatii si a faptului ca odata devenit rege i-a luat locul tatalui pe care il omorase si se casatorise cu vaduva acestuia – adica cu mama sa, Oedip se duce in camera Iocastei unde o gaseste pe aceasta spanzurata. Dandu-si seama ce orori a infaptuit fara stirea lui el isi raneste ochii considerand ca acestia sunt vinovatii din cauza carora nu a vazut adevarul si cere sa fie dus departe de Teba. Acesta este tragedia in jurul careia Freud isi dezvolta teoria cu privire la una dintre etapele pe care le traversam cu totii din punct de vedere al relatiilor de obiect si anume Complexul OEdip. Acest complex insumeaza dorintele amoroase si ostile pe care copilul le resimte fata de parintii sai. (1.) In forma sa `pozitiva` el se prezinta ca in OEdip rege, dorinta sexuala fata de parintele de acelasi sex face posibila dorinta de disparitie a parintelui de sex opus.

Inainte de a continua cu Complexul OEdip am sa introduc o scurta expunere a stadiilor de dezvoltare psiho-sexuale. Freud stabileste cateva stadii de dezvoltare pe care copilul le parcurge in drumul sau spre maturizarea psihica si sexuala care, pe scurt, ar fi urmatoarele:

0-2 ani –stadiul oral (in care principala sursa de placere este gura),

2-3ani- stadiul anal (caracterizat de idea de control sfincterian si nu numai),

3-6 ani –stadiul falic ( in care atentia cade pe zona genitala si copilul descopera organele genitale si diferenta dintre ele – aici Freud plaseaza Comlexul OEdip cu toate rezolutiile lui),

6-11ani- perioada de latenta (calma din punct de vedere sexual, caracterizata de jocuri, prieteni, hobbyuri, relatia cu cei din jur),

12 ani-maturitate -stadiul genital (caracterizat de constientizarea ideii de sex si de dorinta manifesta pentrul sexul opus);

Debutul Complexului Oedip este stabilit de Freud in jurul virstei de 3 ani ,se intinde pina la virsta de 5-6 ani ,dupa cum am aratat, si este inclus in stadiul de dezvoltare falic, declinul sau marcand intrarea in perioada de latenta. La pubertate cunoaste o reactivare si este depasit printr-un tip particular de alegere de obiect.

Pentru ambele sexe nu exista decat un singur `organ` important si anume falusul. Accederea la genitalitate nu este asigurata prin simpla maturizare biologica ci presupune instaurarea primatului falusului . Astfel, desi `graviteaza` in jurul aceluias obiect- falusul, baiatul si fetita se raporteaza la el diferit si implicit traverseaza diferit Complexul OEdip.

Complexul OEdip la baiat: Baiatul descopera diferenta dintre sexe si devine constient ca el are ceva in plus fata de fetite si evident fata de mama. In plus, simte ca organul sau genital este plin de senzatii pe care le descopera prin autoerotism. La acestea se adauga tandretea pe care mama o dovedeste fata de tata si pe care baietelul incearca sa o revendice . Astfel mama devine obiectul dorit iar tatal devine adversarul caruia vrea sa-i la locul pe langa mama. Mama este primul obiect perceput ca o prelungire a propriei persoane in timp ce tatal este primul obiect perceput ca un altul. Investirii primare a mamei, anterioara complexului oedip, i se adauga acum o identificare secundara cu tatal care este perceput ca o piedica in calea dorintelor baiatului fata de mama . El cauta acum prin orice mijloace sa-si indeparteze tatal si sa-i ia locul incercand sa fie la fel de puternic, de frumos, de seducator ca el. Observarea insa a zonei genital feminine (care este lipsita de penis), alaturi de amenintarile adultinor in ceea ce priveste autoerotismul sau si teama ca si-ar putea pierde organul genital in competitie cu tatal pun bazele temerilor in ceea ce priveste castrarea, baiatul temand-se ca tata l-ar putea pedepsi pentru toate acestea, lipsindu-l de bunul lui de pret- penisul. Interdictia nu este insa specifica parintelui de acelasi sex ( a tatalui in acest caz) ci intotdeauna vine din partea functiei paterne. Aceasta teama de castrare ,cum spuneam ,este atat de mare incat duce la inhibarea dorintelor incestuoase fata de mama si la supunerea admirativa fata de tata. Introiectia autoritatii functiei paterne constituie nucleul Supraeului ,determina declinul complexului Oedip si instalarea pozitiei genitale care inseamna o ulterioara investire intr-un alt obiect feminin.

Complexul OEdip la fata: Si fetita, ca si baiatul, observa la un moment dat diferenta dintre sexe si devine constienta de faptul ca ei ii lipseste ceva ce baieteii au. Isi doreste sa aiba si ea un penis si de acum incolo se va stradui sa-l obtina. Descopera apoi clitorisul, cu toate senzatiile lui, pe care il inconjoara cu atentii in speranta ca acolo va creste un penis. Si pentru ea, ca si pentru baiat, mama este primul obiect investit , anterior Complexului OEdip, si devine dificil a se detasa de mama pentru a accede la o relatie privilegiata cu tatal. In ceea ce priveste castrarea, daca la baiat teama de castrare duce la stingerea Complexului Oedip, la fata marcheaza inceputul lui. Fetita vede asemanarea dintre ea si mama si se intoarce impotriva mamei pentru faptul ca ea nu are un penis, orientandu-si atentia catre tata care are unul si dorindu-si sa aiba un copil cu tata. Daca acesti parinti valorizati intervin in sensul explicarii sexualitatii fetitei si nu al respingerii, pot modifica sensul narcisic al lipsei penisului. F.Doloto spunea ca daca fetita obtine certitudinea ca tatal ei a dorit ca ea sa se nasca fata (adica dupa modelul mamei -fara penis) ea isi accepta foarte repede caracteristica sexuala ca pe o gratificare paterna. Stimulata de acest lucru, si vazand ca mama este dorita si iubita de catre tata, fetita dezvolta o imagine de sine in functie de contactul cu mama , isi doreste sa fie mare si frumoasa la fel ca ea, ca o doamna, `bine facuta` in stadiul falic, echivalentul lui `bun` din stadiul oral. In acest caz fetita recunoaste castrarea si urmeaza un proces care presupune deplasarea zonei erogene de la clitoris spre vagin si deplasarea dorintei de a avea un penis spre dorinta de a avea un copil. Pe de alta parte fetita se poate deda masturbarii clitoridiene in asa fel incat sa dezvolte un complex de virilitate descris de Freud ca un refuz de a accede la realitatea sexului ei. O alta varianta ar fi ca fetita sa renunte sa-si mai doreasca un penis dezinvestind sexualitatea si alegand sa o nege.

O observatie care se impune facuta este aceea ca ulterior (in 1923, in opera Eul si Sinele) Freud a completat aceasta tema a Comlexului OEdip si a formulat OEdipul `complet` ce implica si (2.) forma sa `negativa` in cadrul careia copilul resimte dorina fata de parintele de acelasi sex si doreste sa il inlature pe cel de sex opus, resimtit ca un rival. Sa luam ca exemplu baietelul : el doreste `sa fie` mama, printr-o regresie la identificarea primara cu aceasta, ceea ce constituie, in opinia lui Freud, cea mai precoce forma de iubire pentru obiect. Astfel, dorintele pasive fata de tata pe care baietelul le resimte il determina sa renunte la dorintele heterosexuale pentru mama precum si la dorinta de identificare masculina. OEdipul complet implica de acum inainte patru persoane: mama, tatal si dispozitia simultana feminina si masculina a copilului (fie el baiat sau fata) intemeiata pe conceptul de bisexualitate psihica a oricarei persoane.

Supraeul, mostenitorul Complexului OEdip

Una dintre instantele descrise de Freud in cadrul celei de-a doua teorii asupra aparatului psihic este Supraeul. Rolul sau este echivalent cu cel al unui judecator sau cenzor in raport cu Eul iar functiile lui sunt autoobservarea, constiinta morala, formarea idealurilor . Supraeul ia nastere in urma declinului Complexului OEdip, copilul renuntand la satisfacerea dorintelor sale oedipiene interzise , isi transforma investirea asupra parintilor in identificare cu acestia . In urma fricii de castrare copilul in final se supune interdictiilor (fetita renunta la tata iar baiatul la mama). Pentru ca totusi a renunta este dificil, si pentru a putea face fata acestei situatii noi, Eul se transforma, inglobind conflictul, iar o parte a Eului se identifica cu interdictia, in timp ce o alta parte a Eului ramane pe vechea pozitie de dorinta. Partii din Eu care a devenit reprezentant al interdictiei Freud ii spune Supraeu. Supraeul nu duce la dizolvarea dorintei ,asa cum s-ar putea intelege , ci la blocarea satisfacerii ei, adica la perpetuarea ei. Insa si aici sunt diferente intre baiat si fetita. Daca la baiat Complexul OEdip se loveste de teama de castrare si ii succede un Supraeu riguros, la fata dimpotriva, Complexul OEdip este facilitat de frica de castrare , fetita ramanand cu acest complex un timp nedeterminat ,depasindu-l tarziu si incomplet caz in care Supraeul fetitei nu ajunge nici la puterea si nici la independenta care-i sunt necesare din punct de vedere cultural. Forta Supraeului este sustinuta de iubirea, de teama si de ura traite de copil in procesul renuntaii la iubirea fata de parinti. Aceasta forta cu care-si indeplineste functiile sale de instanta morala, de model ideal este una pozitiva, benefica pentru sistemul psihic, atata timp cat nu este coplesitoare, un Supraeu sever devenind sursa unei mari suferinte psihice. In fine, la individual normal, rolul consacrat Supraeului postoedipian este de a exercita o functie de protectie , de aparare, o functie reglatoare in urma identificarii cu Supraeul parintilor.