Conflictul psihic

De cate ori am fost nehotarati in abordarea unei probleme, de cate ori ne-a fost teama ca ideile si actiunile noasre nu vor fi acceptate social, de cate ori nu am deschis un subiect desi am fi dorit sa o facem? Toate acestea sunt expresia conflictului nostru intern, a luptei pe care o ducem zi de zi cu noi insine. Conflictul psihic este un concept cheie in abordarea nevrozei si a psihicului uman în general. Vorbim despre conflict atunci cand in individul uman se confrunta exigente interne contrare. Conflictul psihic poate fi manifest, intre o dorinta si o cerinta morala sau intre doua sentimente opuse ( Sa fac un anume lucru sau nu? Sa am o anumita atitudine sau nu? , etc. ). Conflictul manifest este cel de care suntem constienti, care ne este evident si pe care incercam sa il rezolvam intr-o forma sau alta. Pe de alta parte conflictul psihic poate fi latent ceea ce inseamna ca este bine ascuns in structura psihicului nostru exprimandu-se intr-un mod deformat prin formarea de simptome , prin tulburari de caracter, etc. Cand spun ca este bine ascuns ma refer la faptul ca unele conflicte, prea periculoase, prea amenintatoare pentru integritatea psihica, sunt tinute de unele forte psihice in inconstient si actioneaza de acolo fara a fi lasate sa intre in sfera noastra de constiinta. Ceea ce patrunde pana la constiinta sunt efectele acestor conflicte – simptomele sau diverse tulburari de caracter. Sa vorbin despre formarea simptomului. Simptomul este o formatiune de compromis. De ce? Pentru ca este solutia gasita de psihic pentru a impaca si dorinta inconstienta care tinde la descarcare si interdiciile morale si sociale care i se opun. Sa luam un exemplu: tendintele agresive fata de cineva nu pot trece in constiinta, nu putem lovi pe cineva cand si cum dorim, nu putem agresa verbal o persoana oricand, am trai in haos, in dezorganizare daca psihicul nostru ne-ar permite sa traim fara limite. Insa acest lucru nu inseamna ca, totusi, acele dorinte agresive nu-si gasesc exprimarea. Se exprima intr-o forma deghizata, de nerecunoscut, astfel incat sa nu permita constientizarea dar si sa reduca tensiunea psihica. Asa incat de cate ori il intalnim pe domnul Z ne poate amorti brusc mana dreapta fara sa ne putem explica de ce.
In cazul conflictului nevrotic Eul persoanei intervine in mentinerea echilibrului psihic prin mecsnisme de aparare in functie de natura conflictului. De exemplu, sublimarea este indreptarea unei tendinte sexuale sau agresive inspre activitati valorizate social (in cazul unui pictor care creaza tablouri ce evidentiaza violenta, Eul sau reuseste sa transforme exprimarea vadita a agresivitatii intr-o exprimare artistica).In cazul conflictului psihotic actiunea principala a Eului este indreptata impotriva realitatii, dorinta inconstienta este libera sa se exprime, realitatea este negata si inlocuita cu o realitate alterata, cea a delirului.
Conflictul psihic, in limitele nevroticului, este constitutiv pentru fiinta umana, structureaza si organizeaza psihicul uman, doar in acest context putem functiona, ne putem adapta. Constituirea personalitatii este si rezultatul conflictului psihic in diversele stadii de dezvoltare, asa incat ocupa un loc privilegiat si merita sa ne oprim atentia asupra lui nu doar sa –l privim in mod superficial ca fiind nefast pentru modul nostru de functionare.