Conflictul psihic

Conflictul psihic defineste lupta structuranta sau adaptativa pe care o purtam, in diverse situatii, cu noi insine. Este un concept cheie in abordarea nevrozei si a psihicului uman în general si vorbim despre conflict atunci cand in individul uman se confrunta cu exigente interne contrare. Conflictul psihic poate fi manifest, intre o dorinta si o cerinta morala sau intre doua sentimente opuse ( Sa fac un anume lucru sau nu? Sa am o anumita atitudine sau nu? , etc. ). Conflictul manifest este cel de care suntem constienti, care ne este evident si pe care incercam sa il rezolvam intr-o forma sau alta. Pe de alta parte conflictul psihic poate fi latent ceea ce inseamna ca este bine ascuns in structura psihicului nostru exprimandu-se intr-un mod deformat .Cand spun ca este bine ascuns ma refer la faptul ca unele conflicte, prea periculoase, prea amenintatoare pentru integritatea psihica, sunt tinute de unele forte psihice in inconstient si actioneaza de acolo fara a fi lasate sa intre in sfera noastra de constiinta. Ceea ce patrunde pana la constiinta sunt efectele acestor conflicte – simptomele sau diverse tulburari de caracter. Sa vorbin despre formarea simptomului. Simptomul este o formatiune de compromis. De ce? Pentru ca este solutia gasita de psihic pentru a impaca dorinta inconstienta care tinde la descarcare si interdiciile morale si sociale care i se opun. Tendintele agresive fata de cineva nu pot fi puse in act oricand si oricum (uneori nu le este permisa nici constientizarea), nu putem lovi pe cineva cand si cum dorim, nu putem agresa verbal o persoana oricand, am trai in haos, in dezorganizare daca psihicul nostru ne-ar permite sa traim fara limite. Insa acest lucru nu inseamna ca, totusi, acele dorinte agresive nu-si gasesc exprimarea. Se exprima intr-o forma deghizata, de nerecunoscut, astfel incat sa nu permita constientizarea dar si sa reduca tensiunea psihica.
In cazul conflictului nevrotic Eul persoanei intervine in mentinerea echilibrului psihic prin mecsnisme de aparare in functie de natura conflictului. De exemplu, sublimarea este indreptarea unei tendinte sexuale sau agresive inspre activitati valorizate social (in cazul unui pictor care creaza tablouri ce evidentiaza violenta, Eul sau reuseste sa transforme exprimarea vadita a agresivitatii intr-o exprimare artistica).In cazul conflictului psihotic actiunea principala a Eului este indreptata impotriva realitatii, dorinta inconstienta este libera sa se exprime, realitatea este negata si inlocuita cu o realitate alterata, cea a delirului.
Conflictul psihic, in limitele nevroticului, este constitutiv pentru fiinta umana, structureaza si organizeaza psihicul uman si ne permite adaptarea. Constituirea personalitatii este si rezultatul conflictului psihic in diversele stadii de dezvoltare.