Moartea este o simplă iluzie. Ipoteza controversată a unui medic

Moartea este o simplă iluzie. Ipoteza controversată a unui savant.    

În privinţa morţii şi a vieţii veşnice, savanţii sunt de obicei foarte sceptici. Ştiinţa nu aducea până acum nicio dovadă care să fie în favoarea unei forme de existenţă după distrugerea trupului nostru. Fizica cuantică schimbă această perspectivă, crede un medic american, care are o nouă teorie despre univers şi despre viaţă.

Robert Lanza, doctor în medicină la Universitatea Wake Forest, specialist în cercetarea celulelor stem şi autorul teoriei biocentrismului, spune că moartea este doar o iluzie, pentru că întreaga realitate este doar un construct mental al stării noastre de conştienţă şi că nu ar putea exista dacă nu ar fi percepută de noi.

Lanza şi-a expus pe larg ideile într-o carte, intitulată “Biocentrism: How Life and Consciousness are the Keys to Understanding the True Nature of the Universe”.

Teoria este susţinută şi de experimente ştiinţifice, spune Lanza, dar a fost anticipată şi de textele unor filosofi celebri, precum Descartes, Kant şi Schopenhauer, care au scris despre universul subiectiv, ca simplă percepţie a simţurilor noastre.

Biocentrismul merge şi mai departe şi susţine că nici spaţiul sau timpul nu sunt reale, ci instrumente de percepţie create de mintea noastră şi care nu pot exista singure, în afara acestei percepţii.

Lanza invocă în acest sens şi o cugetare a lui Albert Einstein, care spusese la moartea unui prieten, fizician: ”Oamenii ca noi….ştiu că distincţia între trecut, prezent şi viitor este doar o iluzie extrem de puternică. ”

 

Ce susţine biocentrismul?

Biocentrismul, cunoscut si sub numele de “teoria totului”, consideră că viaţa este cea care creează universul, nu invers. Viaţa este cauză, nu un simplu efect al unor procese chimice.

Biologia este superioară universului. Astfel, conştienţa unei persoane determină forma şi mărimea obiectelor. Toate obiectele, dar şi spaţiul şi timpul, sunt forme ale percepţiei umane.

Teoria a fost formulată pentru prima dată în anul 2007 de medicul Robert Lanza şi se bazează pe 7 principii:

1. Tot ce este observat depinde de cel care observă, iar realitatea pe care o percepem este de fapt un proces al conştienţei noastre. Viaţa dă naştere universului, nu invers, cum susţine concepţia clasică despre lumea din jur.

 

Robert Lanza în laborator, în anul 2008    (Foto: Robert Lanza)

 

2. Percepţia internă şi cea externă sunt legate între ele.

3. Comportamentul particulelor este determinat de prezenţa unui observator.

4. Fără acţiunea conştienţei, materia este doar o formă nedefinită.

5. Universul este structurat şi guvernat de legi şi forţe care sunt favorabile vieţii.

6 şi 7. Timpul şi spaţiul nu sunt lucruri reale, ci doar instrumente ale înţelegerii noastre, pe care le purtăm cu noi aşa cum ţestoasele îşi poartă carapacea.

Lanza încearcă să explice aceste idei prin exemple concrete. De exemplu, cerul este albastru pentru că aşa îl percep ochii noştri, dar celulele noastre ar putea fi modificate astfel încât să vedem toate obiectele albastre ca având culoarea roşie.

Totodată, la tropice noi simţim că este foarte cald şi umezeală, dar pentru un animal care trăieşte acolo temperatura poate fi percepută ca fiind chiar destul de scăzută. Iar exemplele de acest fel pot continua: realitatea este rezultatul percepţiei noastre.

Un experiment ştiinţific susţine la rândul său teoria biocentrismului, spune Lanza.

Cercetătorii privesc o particulă care trece prin două fante dintr-o barieră. Asemeni unui glonte, particula va trece printr-un orificiu sau prin altul.

Dar, dacă cercetătorii nu se uită la particulă, ea se va comporta ca o undă şi va trece prin ambele orificii în acelaşi timp.

Prin urmare, explică Lanza, comportamentul particulei s-a schimbat prin simpla ei observare. Aceasta este dualitatea undă/particulă.

 

Lanza crede în teoria multiversului, conform căreia există un număr infinit de universuri paralele, care alcătuiesc realitatea fizica   

 

Biocentrismul poate explica şi de ce este posibilă existenţa particulelor inseparabile cuantic,conectate între ele deşi se află în locuri diferite din galaxie, la distanţe uriaşe una de alta. Dacă acceptăm faptul că spaţiul de fapt nu există, atunci totul devine uşor de înţeles.

Totodată, un experiment realizat în anul 2002 a demonstrat că doi fotoni aflaţi la distanţă sunt conectaţi cuantic între ei şi fiecare anticipează ce se va întâmpla cu perechea lui.

Cercetătorii au lăsat un foton să termine un traseu, acesta putând alege singur dacă devine undă sau particulă.

Al doilea foton putea fi influenţat de cercetători să devină undă, dar prima particulă a ştiut de la început ce aveau de gând să facă cercetătorii, ca şi când între cei doi fotoni nu ar fi existat distanţă în timp şi spaţiu.

Astfel, al doilea foton nu a devenit particulă înainte ca perechea lui să se transforme la rândul ei în particulă.

 

5 argumente care infirmă existenţa morţii

Din punctul de vedere al biocentrismului, moartea nu există. Nu vorbim de o viaţă veşnică într-un timp veşnic, ci în afara timpului.

Potrivit lui Robert Lanza, oamenii nu sunt simple fiinţe biologice, pentru că fără conştienţa lor nimic nu ar putea exista.  Lanza are 5 argumente prin care susţine că moartea nu există, ci este o simplă iluzie a minţii noastre.

1. Faptul că observarea unei particule îi modifică acesteia comportamentul aşa cum arată exemplul menţionat anterior este dovada că realitatea nu există pur şi simplu, ci este un proces care necesită conştienţa oamenilor. De aceea, mintea transcede spaţiul şi timpul, pentru că acestea nu pot exista singure, fără conştienţa noastră.

 

Potrivit lui Lanza, conştienţa unui om este conservată la moarte sub forma unei energii de 20 de waţi, chiar dacă trupul este distrus

 

2. Conservarea energiei este o axiomă fundamentală a ştiinţei. Prin urmare, energia nu poate fi nici creată, nici distrusă, doar transformată, conform primei legi a termodinamicii. Potrivit lui Lanza, conştienţa unui om este conservată la moarte sub forma unei energii de 20 de waţi, chiar dacă trupul este distrus.

Această energie nu este disipată în natură, pentru că nu există realitate în afara conştienţei, fiecare om îşi creează propria lui sferă de realitate, prin urmare această energie nu are unde să dispară.

După cum spunea şi fizicianul John Archibald Wheeler, “niciun fenomen nu este real în lipsa unui observator”. Această energie nu dispare la moartea noastră, ci “călătoreşte” dintr-o lume în alta, făcând astfel “nemuritoare” esenţa fiecărui om.

3. Lanza crede în teoria multiversului, conform căreia există un număr infinit de universuri paralele, care alcătuiesc realitatea fizică. Astfel, tot ce se poate întâmpla se va întâmpla într-unul din aceste universuri.

Toate aceste lumi există simultan, indiferent ce se întâmplă în unele din ele, prin urmare moartea unui om va fi reală într-un univers, nu şi în altul. Iar energia care formează conştienţa va rămâne asemeni unei baterii care alimentează un proiector: dacă proiectorul este oprit (omul moare) nu înseamnă că bateria (energia-conştienţa) dispare sau nu mai este bună. Ea poate fi folosită pentru a alimenta un alt proiector.

4. Omul va trăi şi după moarte, prin modul în care a influenţat viaţa rudelor şi prietenilor cu care a interacţionat. Potrivit fizicii cuantice, orice acţiune determină prăbuşirea unor universuri cuantice posibile, pentru că trecutul şi viitorul există doar prin prisma unor posibilităţi.

Astfel, fiecare om determină prin acţiunile sale un viitor, un univers, care va fi cu atât mai mare şi mai complex cu cât va interacţiona cu mai mulţi oameni. De aceea, chiar şi după moartea lui, universul astfel creat va exista pentru prieteni, omul devenind un fel de păpuşar-fantomă care a determinat existenţa unei lumi.

5. Viaţa noastră nu este o întâmplare, este ceva ce trebuia să se întâmple. Conştienţa noastră va exista într-un prezent etern, deplasându-e între realităţi şi având mereu parte de noi aventuri.

www.descopera.ro

    Evident, ne dorim ca fericirea sa nu se termine niciodata. Fie ca este vorba despre un lucru pe care ni-l doream si l-am gasit, fie ca este vorba despre o prietenie, despre vara, despre adolescenta si prima iubire, despre cercelul din ureche sau despre un celalalt iubit… fericirea poate lua multe infatisari. Insa pare ca la un moment dat acel lucru pe care ni-l doream nu ne mai este suficient, vara este pe final, adolescenta si prima ei iubire se termina, cercelul din ureche incepe sa se simta din ce in ce mai stingher iar celalalt iubit pleaca. Cu totii ne straduim sa definim fericirea si ceea ce ne face fericiti si cred ca cea mai mare parte a fericirii sau nefericirii noastre depinde de dispozitia noastra, de cum integram evenimentele prin care trecem si nu de circumstante. Lucrurile ni se intampla exact atunci cand avem nevoie ca ele sa se petreaca, chiar daca vorbim despre un eveniment mai putin placut. Suntem intr-o continua transformare si daca nu invatam sa acceptam acest lucru aplicam metode vechi la situatii noi si aceasta, zic eu, este sursa nefericirii. M-am intalnit, demult, cu un amic rocker. Am avut marea surpriza sa-l vad tuns scurt si imbracat altfel decat stiam eu ca obisnuia. Mi-a spus ca a trecut in alta etapa a vietii si a simtit ca daca ar mai fi pastrat vechile obiceiuri ar fi facut-o doar in virtutea inertiei. Credea ca o perioada frumoasa trebuie sa se termine la un moment dat, sau cel putin sa se transforme, nu sa ramana neschimbata si astfel sa devina regretul a ceea ce nu mai poate fi. Si m-am gandit ca amicul meu ramasese rocker doar in sufletul lui. De atunci nu ne-am mai vazut. Probabil nici nu a mai fost nevoie. Situatiile prin care trecem au potentialul de a ne ajuta sa crestem, trebuie doar sa avem puterea sa ne uitam la ele. Oamenii apar in drumul nostru pentru a ne arata ceva despre noi, pentru a ne invata cum si ce sa facem la un moment dat. Dincolo de plecarea lor este mult mai importanta amprenta pe care o lasa asupra noastra si cea pe care o lasam si noi asupra lor. Si in acest fel fericirea dureaza dincolo de distanta, de trecerea timpului sau chiar de amintire.

           Sa nu lasi pe nimeni sa iti spuna ca insemni mai putin decat esti… stiu mai bine orele lungi de munca in care te-ai chinuit cu tine insuti. Sa nu lasi pe nimeni sa iti taie aripile… ai petrecut ani in sir chinuindu-te sa le cresti. Sa nu ai pasul sovaitor… indrazneste sa lasi urme frumoase in sufletele altora. Sa nu lasi un zambet amar sa ia locul lacrimilor… daca te doare, plangi! Sa nu porti ranchiuna langa suflet… il coloreaza in negru. Sa asculti cu atentie… si ai sa auzi. Sa te uiti bine… si ai sa vezi. Sa nu ai mereu dreptate… imbatranesti inainte de vreme. Sa nu mergi niciodata cu capul plecat, cand ridici fruntea din pamant esti un invingator… chiar daca n-ai apucat inca sa fii.

Fii bun ori de cate ori este posibil. Si este posibil intotdeauna.

Fericirea nu este ceva gata facut. Ea vine din faptele tale.

Gasesc speranta in cele mai negre zile. Eu nu judec universul.

Scopul nostru  in viata e sa-i ajutam pe ceilalti. Si daca nu-i putem ajuta, cel putin sa nu le facem rau.

Nu am nevoie de o religie pentru a crede. Bunatatea este religia mea.

Da-le celor pe care ii iubesti aripi sa zboare, radacini la care sa se intoarca si motive sa ramana.

Cand inveti sa fii tolerant, dusmanul tau iti este cel mai bun profesor.

Nu putem obtine pace in lume pana nu facem pace in noi insine.

Petrece putin timp singur in fiecare zi.

Faptul de a nu obtine ceea ce vrei este, uneori, un noroc incredibil.

               Am incercat mereu sa inteleg si sa fiu corecta si cu mine si cu ceilalti pentru ca am observat ca asta aduce bucurie si impacare. Mi-a iesit… mai mult sau mai putin. In ultimii ani m-am straduit si mai tare sa nu ridiculizez, sa nu condamn, sa nu privesc dispretuitor ci sa inteleg si sa accept. Am priceput ca nu il pot intelege pe celalalt atata timp cat eu si cu mine nu ne vedem una pe cealalta. `A intelege pe altul inseamna a avea in sine o parte identica sau analoaga cu gandirea lui` spune Maiorescu, dar cum facem sa avem acea parte care se poate plia pe gandirea si simtirea celuilalt? De-a lungul timpului am vazut ca ce imi lipseste mie, cu mici plusuri sau minusuri, lipseste si altora, ce iubesc eu iubesc si altii, am vazut ca dorintele noastre nu sunt atat de diferite, ca nevoile sunt cam aceleasi … am vazut ca de fapt nu suntem atat de departe unii de ceilalti si ca, daca imi dau seama ce imi lipseste, dupa ce tanjesc, ce nazuinte am, si cum fac sa le inteleg cat mai bine, atunci celalalt nu mai este atat de departe de intelegerea mea. Si m-am apucat de treaba. M-am apucat sa ma intreb, sa intreb pe altii, sa fac planuri, sa adun, sa scad, sa spintec, sa pansez… Am ras si apoi am plans. Si invers. Si dupa ce am facut toate astea, am luat-o de la capat. Si se pare ca n-o sa ma mai opresc  vreodata…

               Nevoia imperioasa a fiecaruia este de a fi recunoscut si aprobat. Mentalitatea generala are la baza ideea ca pana cand nu suntem recunoscuti suntem niste anonimi si nu valoram nimic. Pare ca nu munca noastra este importanta ci recunoasterea ei. Aceasta inseamna a pune caruta inaintea boilor. Munca noastra ar trebui sa fie o bucurie in sine. Trebuie sa lucram nu pentru a fi recunoscuti ci pentru ca ne place sa fim creativi. Ne place munca doar de dragul muncii. Asa incat nu cere si nu astepta nici o apreciere. Daca ea vine, nu ii da o importanta prea mare. Daca nu vine nu te gandi la ea. Implinirea ta trebuie sa se gaseasca in insasi munca ta.      - Viata este aici si acum

  Omul simte nevoia sã fie dorit. Aceasta este una din principalele nevoi ale fiinţei umane. Dacã nu se simte iubit, omul începe sã moarã. Dacã simte cã viaţa sa nu conteazã pentru nimeni, ea îşi pierde semnificaţia chiar pentru el însuşi. De aceea, iubirea este cea mai mare terapie posibilã. Lumea are nevoie de terapie tocmai pentru cã îi lipseşte iubirea. Într-o lume plinã de iubire, terapia nu ar fi necesarã deloc; iubirea ar fi mai mult decât suficientã. Îmbrãţişarea nu este altceva decât un gest de iubire, de cãldurã, de atenţie. Simpla senzaţie de cãldurã provenitã de la cealaltã persoanã poate vindeca multe boli, inclusiv rãceala şi egoul.
La ora actualã, psihologii au înţeles cã dacã nu este îmbrãţişat şi sãrutat suficient de mult, copilul nu poate creşte normal. Lui îi lipseşte un anumit tip de hranã. Sufletul are nevoie de hranã, la fel ca şi trupul. Îi poţi îndeplini copilului toate nevoile fizice, dar dacã nu îl îmbrãţişezi niciodatã, el nu va creşte normal. Psihicul lui nu se va dezvolta. Se va simţi tot timpul trist, neglijat, ignorat, neiubit. A fost hrãnit fizic, dar nu şi afectiv. Cercetãtorii au remarcat faptul cã dacã nu este îmbrãţişat, copilul scade în dimensiuni şi poate chiar muri, chiar dacã îi este asiguratã hrana fizicã. Corpul este îngrijit, dar sufletului îi lipseşte iubirea. El se izoleazã, devine rupt de existenţa-mamã. Iubirea asigurã aceastã punte, ea este rãdãcina noastrã.
Aşa cum respiraţia este esenţialã pentru corpul fizic – dacã încetãm sã mai respirãm, corpul moare –, iubirea reprezintã respiraţia interioarã a sufletului. Acesta trãieşte prin iubire.
Luciditatea, inteligenţa şi autoanaliza nu sunt suficiente. Poţi sã cunoşti toate terapiile din lume, poţi deveni un expert, dar dacã nu cunoşti artă iubirii nu vei rãmâne decât la suprafaţa activitãţii terapeutice. Din 100 de cazuri, 90 de oameni bolnavi suferã în primul rând pentru cã nu au avut parte de iubire. De aceea, dacã terapeutul simte o grijã deosebitã faţã de pacientul sãu, hrãnindu-l cu iubire şi împlinindu-i aceastã nevoie, starea acestuia din urmã se poate schimba în mod miraculos. Dincolo de orice îndoialã, iubirea este cel mai terapeutic fenomen care existã.

Osho, Cartea despre ego