Despre reactia terapeutica negativa

Este un fenomen intalnit in anumite terapii psihanalitice ca tip de rezistenta la vindecare, extrem de dificil de depasit: ori de cate ori ne-am putea astepta ca progresul analizei sa aduca o ameliorare, se produce o agravare, ca si cum anumiti subiecti ar prefera suferinta in locul vindecarii. Freud pune in legatura acest fenomen cu un sentiment de culpabilitate inconstient:
” Exista anumite persoane care, in timpul travaliului analitic, se comporta cu totul curios. Atunci cand sunt incurajati si li se spune ca mersul tratamentului este satisfacator, ei par a fi nemultumiti, iar starea lor subiectiva se agraveaza imediat. La inceput acest comportament este interpretat ca incapatanare, mai tarziu insa analistul ajunge la o intelegere mai adanca a acestui fenomen. Se observa nu numai ca aceste persoane sunt incapabile sa suporte orice elogiu sau recunostinta, dar ca ele reactioneaza invers decat ne-am astepta fata de progresele tratamentului. Orice progres partial, care ar trebui sa aiba drept consecinta o imbunatatire sau o disparitie trecatoare a simptomelor, le produce o intensificare momentana a suferintei, inregistrandu-se o inrautatire a starii lor si nu o ameliorare.”