Momentele de intalnire

Pentru a se produce o schimare prin psihanaliza trebuie sa se petreaca ceva mai mult decat pura interpretare in sensul de a face inconstientul constient. In psihoterapia dinamica sunt construite si reorganizate cel putin doua tipuri de reprezentari – una explicita si alta implicita. Cunoasterea explicita este reprezentata simbolic (prin imagini sau cuvinte) dand sens  continutului interpretarilor ce modifica intelegerea pacientului asupra organizarii sale psihice. Cunoasterea implicita opereaza atat in afara atentiei focalizate cat si in afara experientei verbale. Ea se refera la a lua cunostinta despre interactiunea dintre corpul nostru si lumea exterioara dar si la a lua cunostinta despre relatiile intersubiective in care suntem implicati. Atunci cand are loc o schimbare in mediul intersubiectiv ea este produsa de un moment de intalnire intre cei doi participanti. Schimbarea este resimtita, si in consecinta mediul este modificat si actioneaza ca un context efectiv nou in care se vor contura actiunile psihice viitoare, cele trecute suferind un proces de reorganizare. Astfel relatia, in calitate de cunoastere implicita, este modificata. O trasatura majora a modificarii in cunoasterea relationala implicita este aceea ca ea este resimtita ca o schimbare calitativa brusca. Pentru achizitia optima a unor noi capacitati este necesara existenta unui mediu intersubiectiv interactiv in care sa se poata produce o reglare activa si reciproca a starilor proprii si ale altora.  La inceput starile ce necestita reglare sunt foamea, somnul, nivelul de excitare psihica, contactul social. Apoi devine necesara reglarea nivelului de bucurie, a nevoii de atasament si de atribuire de sensuri, iar spre maturitate reglarea devine necesara pentru aproape orice forma de organizare de stare. Aceasta reglare insa nu implica simetrie, fiecare dintre participanti isi aduce istoria sa in masura in care si-a format scheme adaptative proprii. Revenind la momentul de intalnire, el are un grad inalt de specificitate si, cum spuneam, fiecare partener contribuie activ cu ceva unic din el insusi la construirea lui. In acel moment cei doi se intalnesc dincolo de rolurile lor terapeutice obisnuite la fel cum si actiunile care construiesc momentul de intalnire nu sunt tehnice, de rutina. Schimbarea se petrece deci in relatia implicita, la momentele de intalnire, prin modificarea modalitatilor de a fi impreuna cu cineva si nu prin crectarea esuarilor empatice din trecut. Crearea a ceva nou in relatie modifica mediul intersubiectiv. Am putea spune ca experienta dureroasa trecuta este pusa intr-un nou context in prezent si se poate opera asupra ei din interiorul unei atitudini mentale diferite, fapt ce duce la experiente si comportamente noi.