Dupa ce ne nastem, si poate chiar inainte, experientele noastre impreuna cu altii ne influenteaza si ne modeleaza, formand patternuri care ne insotesc de-a lungul vietii. Ne nastem dintr-o relatie si numai in relatie cu altii putem supravietui si ne putem dezvolta. Acelasi lucru este valabil si in terapie, cum nu ne putem crea si organiza singuri la fel nu ne putem nici reorganiza, deci adevarul incepe in doi. Evident, dupa un timp petrecut impreuna in cabinet, analistul paleste ca partener de dialog insa functia internalizata a analistului precum si noile achizitii in urma analizei vor fi preluate in regie proprie. Structura gasirii adevarului obtinuta prin dialog trebuie interiorizata acum si trebuie sa poata fi practicata in continuare. Asadar, care sunt scopurile tratamentului psihanalitic si ce devenim in urma lui?
Anularea amintirilor ecran - acestea sunt amintiri disparate care s-au imprimat in memorie si care trebuie considerate formatiuni de compromis. Ele pastreaza intr-adevar amintirile conflictuale insa le reprezinta sub alta forma, inofensiva, adica isi datoreaza valoarea de memorare nu propriului continut ci relatiei acestuia cu un alt continut reprimat. La sfarsitul unei analize de succes, aceste amintiri ecran, reziduuri ale unui trecut conflictual, sunt exprimate prin semnificatia lor reala.
Reluarea procesului de dezvoltare intrerupt – de cele mai multe ori pacientii care cauta tartament analitic nu sufera doar din cauza simptomelor nevrotice ci prezinta si lacune sau prejudicieri timpurii ale dezvoltarii si organizarii Eului, aparute in primii ani de viata. Cand aceste lacune sunt depasite in decursul tratamentului, se reia procesul de dezvoltare intrerupt (evident in diferite grade si nu intotdeauna pe toate liniile de dezvoltare). Relativa dezorganizare a Eului cu care vine pacientul in tratament este inlocuita de reorganizare si apoi de consolidare. Dezvoltarea nu ia sfarsit in adolescenta ci dureaza toata viata.
Dezvoltarea capacitatii de autoanaliza – pe parcursul analizei, pacientul invata sa isi analizeze gandurile, visele, actiunile, asa incat la final poate continua acest proces de unul singur. Unii psihanalisti au vazut in dezvoltarea capacitatilor autoanalitice cea mai importanta realizare a terapiei psihanalitice. Iata cateva dintre acestea:
-capacitatea de a percepe semnalele unui conflict inconstient (ex: avem o reactie exagerata la exprimarea cuiva, reactie care nu isi are rostul in contextul respectiv).
-putinta de a lasa sa apara fantasmele fara a simti nevoia sa ne aparam, in acest mod avand acces la continuturile preconstiente din memorie.
-capacitatea de a astepta, de a amana dorinta intr-o anumita situatie, pana cand ia nastere o intelegere mai profunda.
-capacitatea de a suporta anxietatea si de a ramane in compania ei un timp in sensul intelegerii diverselor situatii si a gasirii unei rezolvari optime.
-capacitatea de a intelege si dizolva simptomele nevrotice, etc.
Schimbarea proceselor cognitive – cel mai important criteriu pentru o incheiere de succes a unei analize este dezvoltarea gandirii realiste. Reorganizarea psihica produsa in timpul analizei ii da posibilitatea pacientului sa modifice si/sau sa abandoneze distorsiunile timpurii ale realitatii si blocajele in dezvoltare. Acesta dobandeste o capacitate de a intelege aspecte din ce in ce mai complexe ale realitatii ceea ce presupune o dominare din ce in ce mai mare a functionarii procesului secundar si o inlocuire graduala a principiului placerii cu cel al realitatii. In decursul procesului analitic pacientul abandoneaza treptat dorintele infantile irealizabile si dezvolta strategii mai potrivite de rezolvare ale conflictelor in relatie cu dorinte mai realiste.
Asadar, spre finalul unei analize urmarim o diferentiere din ce in ce mai clara a reprezentantelor de Sine si de obiect si maturizarea si dezvoltarea functiilor Eului, achizitii care determina pacientul sa aiba o perceptie mai adecvata asupra realitatii interne, o identitate de sine mai stabila si o adaptare adecvata la realitatea externa.
